Nituirea tubulară implică introducerea unui nit tubular în componentele care urmează a fi îmbinate și apoi lovirea sau apăsarea capătului exterior al tijei pentru a forma un al doilea cap, prin aceasta prinzând și fixând componentele împreună.
Un nit tubular este o tijă-de fixare metalică, cu un cap la un capăt; aparține categoriei de nituri tubulare dar diferă de tipul cunoscut în mod obișnuit sub denumirea de ochiuri. Aceste nituri sunt de obicei fabricate prin ștanțarea materialului tubular folosind o mașină de nituit și sunt utilizate pe scară largă în industrii precum instrumentele de precizie, hardware-ul mecanic, electronicele și aparatele electrice, piese auto și iluminat.
În timpul procesului de nituire, nitul tubular este mai întâi introdus în orificiul pentru nit al componentelor care urmează să fie îmbinate. Apoi, presiunea sau o forță de impact este aplicată la capătul exterior al tijei nitului folosind unelte sau echipamente specializate de nituire. În timpul acestui proces, coada nitului se deformează pe partea opusă a componentelor-de obicei evazează într-o formă de trompetă-ca-care îmbunătățește efectul de blocare și împiedică slăbirea sau separarea componentelor.
Mai exact, în timpul niturii, un poanson se mișcă mai întâi în jos pentru a pre{0}}prinde materialele, împiedicându-le să curgă în cavitatea matriței sub forța nitului.
Ulterior, poansonul continuă să conducă nitul în jos, făcându-l să străpungă stratul superior de material. Prin acțiunea combinată a matriței și a poansonului, coada nitului se întinde în interiorul stratului inferior de metal pentru a forma o structură de blocare, realizând astfel conexiunea. Această metodă de nituire nu este doar puternică și fiabilă, ci și potrivită pentru îmbinarea unei game largi de materiale și structuri.
Este de remarcat faptul că procesul de nituire pentru niturile tubulare poate fi realizat prin nituire la rece sau nituire la cald, în funcție de cerințele și condițiile specifice. Nituirea la rece se realizează la temperatura ambiantă și este potrivită pentru aplicații generale, în timp ce nituirea la cald este utilizată pentru conexiuni care necesită o rezistență mai mare, cum ar fi îmbinarea grinzilor de oțel în poduri de fier. La nituirea la cald, nitul este preîncălzit la o stare roșie-fierbinte înainte de introducere; după ce se formează capul nitului, efortul de contracție care apare în timpul răcirii are ca rezultat o conexiune mai strânsă.
Pe scurt, nituirea tubulară este o metodă de îmbinare a componentelor prin deformarea nitului în sine. Oferă avantaje precum ușurința în operare și conexiuni puternice și sigure, făcându-l aplicabil pe scară largă în diverse industrii.
